Lituania
este o ţară baltică în Europa de Nord. Capitala ţării este Vilnius. Graniţa de vest a ţării o constituie Marea Baltică. În nord se învecinează cu Letonia, în sud-est cu Belarus, în sud cu Polonia iar în sud-vest cu Rusia prin exclava sa Kaliningrad, obţinută în urma redefinirii multor graniţe în Europa la începutul perioadei numită a Cortinei de fier.

Peste 80% din populaţia Lituaniei este de etnie lituaniană şi vorbeşte lituaniana, înrudită cu limba letonă. Printre alţii aici locuiesc ruşi, polonezi şi bieloruşi.

Este membră a Uniunii Europene.
Patrimoniu mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Lituania:

* Centrul vechi istoric din Vilnius (1994)
* Istmul Neringa (Courland) (2000)
* Situl arheologic de la Kernavė (2004)
* Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Lituaniei) 2005


Lituania – fost taram al castelelor de lemn

Ramasitele Lituaniei medievale
* Vilnius, Capitala culturala europeana in 2009
* Muzeele terorii
* Dealul Crucilor, cel mai misterios punct al Lituaniei
* Cand sa mergi in Lituania si cat te costa?

Lituania sarbatoreste, in 2009, un mileniu de la prima mentionare istorica a numelui sau. Pe 14 februarie 1009, o zi pe care azi am asocia-o, poate, cu Valentine’s Day, in manuscrisul medieval german Cronica din Quedlinburg se pomenea despre un arhiepiscop, Sfantul Bruno, ucis la granita dintre Lituania si Rutenia (stat care se intindea pana spre nordul actualului teritoriu al tarii noastre).

Cu aproape o mie de ani in urma, societatea lituaniana avea un profund caracter militar. Locuitorii acestor tinuturi si-au construit sute de castele de lemn pentru a se proteja impotriva atacurilor teutonilor si pentru a-si pastra independenta fata de acestia. Cladirile fortificate, inaltate de cele mai multe ori pe varfurile dealurilor, erau suficient de incapatoare pentru a adaposti purtatori ai titlurilor nobiliare si mai multi luptatori experimentati. Din pacate, castelele de lemn s-au prapadit odata ce si-au implinit destinul si doar cateva ramasite ale acestor constructii eroice s-au mai pastrat pana azi. Arheologii si istoricii lituanieni incearca, totusi, sa reinvie secole de istorie reconstruind cateva dintre cele mai importante fortificatii de lemn. Este si cazul vechiului castel Voruta, resedinta singurului rege incoronat al Lituaniei, Mindaugas.

Vilnius, Capitala culturala europeana in 2009

Castelele de lemn n-au fost singurele modalitati de aparare ale stramosilor, de-a lungul istoriei. Prin secolul XIV, mestesugarii germani incep sa ridice primele ziduri din piatra si caramida, care se mai pot vedea si astazi. Castelul Gediminas din Vilnius, construit, spune legenda, in urma unui vis avut de ducele cu acelasi nume, este doar unul dintre exemple. Cladit initial din lemn si intarit in mai multe randuri cu caramida, edificiul a devenit una dintre principalele atractii ale Capitalei. Arheologii au reusit chiar sa gaseasca bucati din vechiul zid de lemn, pe care le studiaza cu meticulozitate in vederea reconstruirii castelului in conformitate cu adevarul istoric. O parte dintre ramasite sunt expuse la Muzeul de Arheologie aflat in interiorul fortificatiei.

Punctul cel mai inalt al castelului permite o observare panoramica a Capitalei. Centrul vechi, inclus in Patrimoniul UNESCO, este un curcubeu al stilurilor arhitecturale. Renasterea italiana, barocul si mai ales stilul gotic si-au pus amprenta pe siluetele cladirilor, multe dintre ele modelate in spirit bizantin. Cu toate ca Lituania a fost una dintre ultimele tari europene convertite la crestinism, centrul istoric al Capitalei are acum in jur de 40 de lacase de cult, construite in diferite stiluri arhitecturale. Cea mai vizitata este Biserica gotica Sfanta Ana, despre care insusi Imparatul Napoleon ar fi spus, in 1812, cand armata franceza a ocupat orasul Vilnius, ca ar dori sa si-o poata aseza in palma, pentru a o duce la Paris. Istoria nu a fost insa deloc marinimoasa cu locurile de rugaciune ale evreilor. Capitala, numita candva „orasul celor o suta de sinagogi” sau „Ierusalimul Lituaniei”, mai are acum un singur lacas de cult rezervat evreilor. Restul au fost distruse in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand au pierit si sute de mii de lituanieni de religie mozaica.

Un alt reper arhitectural, Palatul Prezidential, e construit in stil Empire, cu coloane „imprumutate” din Grecia Antica, locul de nastere al democratiei. Inaltat pe la 1300 si exins cu nenumarate ocazii, edificiul a devenit o „destinatie de vacanta” pentru tarii rusi in perioada in care Lituania se afla sub ocupatia lor. In zilele noastre, Palatul Prezidential este resedinta sefului statului.

Arhitectura orasului Vilnius este completata de statuete ale ingerilor. Desi toata gloria o aduna Ingerul din Uzupis, aceste fiinte spirituale, inchipuite chiar si pe role, impanzesc orasul. Tot in categoria arhitecturii inedite intra si un monument dedicat muzicianului Frank Zappa.

Muzeele terorii

Lituania, o tara care a ales sa invete din greselile trecutului, spune cu mult curaj povestea ororilor petrecute in deceniile de stapanire sovietica. Unic in lume, Muzeul Victimelor Genocidului din Vilnius, cunoscut si sub numele de Muzeul KGB, e amplasat intr-o fosta inchisoare folosita de agentii secreti sovietici. Uniformele originale, celulele aproape intacte, camerele de tortura si numele victimelor gravate in piatra sunt numai cateva dintre imaginile socante ale acestui film mut.

Aproape la fel de infricosator este si Muzeul Diavolului, din orasul Kaunas, muzeu care prezinta fortele raului prin ochii civilizatiilor de pe toata suprafata globului. Majoritatea obiectelor expuse sunt opere de arta, iar vizitatorii sunt invitati sa doneze lucrari reprezentative pentru cultura lor. La subsolul muzeului se afla un local decorat in aceeasi nota.

Dealul Crucilor, cel mai misterios punct al Lituaniei

Loc de pelerinaj in special pentru crestinii din tarile baltice, Dealul Crucilor e unul dintre monumentele care l-au impresionat pe Papa Ioan Paul al II-lea, care l-a comparat cu Colosseumul. Originile exacte ale Dealului Crucilor nu sunt cunoscute, dar istoricii cred ca primele simboluri ale crestinismului ar fi fost asezate la inceputul secolului XIX. De-a lungul timpului, cruci minuscule sau gigantice, statui ale Fecioarei Maria ori rozarii au fost aduse aici de pelerinii catolici. Potrivit obiceiului, fiecare vizitator e rugat sa lase acolo un simbol al crestinismului. Se estimeaza ca acum ar exista aici mult peste 50.000 de obiecte de cult. Dealul Crucilor e situat in nordul Lituaniei, la 12 km de orasul Siauliai.