Regatul Spaniei sau Spania este o ţară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. În nord-est se învecinează cu Franţa şi Andora de-a lungul Munţilor Pirinei. Face parte din Peninsula Iberică împreună cu Portugalia şi Gibraltar, având de asemenea două arhipelage, situate unul în Marea Mediterană (Insulele Baleare) şi celălalt în Oceanul Atlantic (Insulele Canare). De asemenea, de Spania aparţin două mici teritorii din nordul Africii (care includ oraşele autonome Ceuta şi Melilla), precum şi enclava Llivia din Pirinei.

După sfârşitul regimului Franco în 1975, Spania a devenit o monarhie şi o monarhie constituţională în 1978 când o nouă constituţie a fost adoptată.

Etimologie

Numele „Spania” este derivat din „Hispania”, numele în latină cu care romanii se refereau la toată peninsula, şi pe care l-au preluat din grecul „Hispanía” (accent pe „i”, ca şi în cazul „României”), utilizat de către Artemidor din Efes (sec.I î.Hr.), autorul celei mai vechi hărţi a Occidentului, în care descrie amănunţit Hispania romană.

Originea termenului „Hispania” este atribuit fenicienilor, prima civilizaţie non-iberică, care a ajuns în peninsulă pentru a-şi extinde comerţul şi care a fondat, între altele, oraşul activ cel mai vechi din Occident. În limba lor punică l-au numit Isephanim, „Coastă de iepuri”. Iepurii se găseau şi încă se găsesc în abundenţă în Andaluzia, iar unele monede bătute în epoca lui Hadrian reprezentau personificarea Hispaniei ca o doamnă aşezată, cu un iepure la picioarele ei.

Geografie

Teritoriul de bază al Spaniei este dominat de platouri înalte şi de lanţuri muntoase ca şi Pirineii şi Sierra Nevada. Din acesti munţi izvorăsc mai multe râuri importante, precum Tagus, Ebro, Duero, Guadiana şi Guadalquivir. De-a lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia. Spania se invecineaza la est cu Marea Mediterană (conţinând Insulele Baleare), la vest cu Oceanul Atlantic, unde se găsesc, pe coasta Africană, Insulele Canare.

Clima Spaniei este în principal temperată şi mediteraneană; există veri calde în interior, mai degrabă cu condiţii moderate şi înnorate pe coastă. Iernile sunt înnorate şi reci în interior, regiunile de pe coastă fiind relativ temperate.

Mediul înconjurător

În Spania, emisiile de CO2 au crescut ,din anul 1996 indicele a crescut , Spania nereuşind să respecte Protocolul de la Kyoto în legătură cu emisiile de gaze cu efect de seră. Rapoartele despre mediul înconjurător au apărut datorită recomandărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Spania este afectată de un fenomen de accentuare a secetei , între anii 1880-2000, mai mult de jumătate din aceşti ani fiind foarte secetoşi. În anii '80, şapte ani au fost desemnaţi ca fiind secetoşi sau foarte secetoşi, iar în anii '90, cinci ani au primit acelaşi calificativ.

Economia capitalistă mixtă a Spaniei suportă un PIB care pe o bază per capita reprezintă 80% din cel al economiilor vest-europene. Guvernul său de centru-dreapta a lucrat cu succes pentru a câştiga aderarea la primul grup de ţări ce au lansat moneda unică1 ianuarie, 1999. Administraţia lui Jose Maria Aznar a continuat să advoce liberalizarea, privatisation, şi deregularea economiei şi a introdus unele reforme pentru taxe în final. Şomajul a scăzut vizibil sub administraţia lui Aznar, dar rămâne una din cele mai mari rate din Uniunea Europeană, la 13%. Guvernul încearcă să facă progrese viitoare în schimbarea legilor de munca şi reformare schemelor de pensie, care sunt cheia susţinerii atât a avansării economiei interne a Spaniei, cât şi a competitivităţii externe într-un mediu cu o monedă unică.

Demografie

Se poate spune că Spania este compusă din multe naţii dar a adoptat cultura castiliană ca să fie cea spaniolă, deşi există o creştere a recunoaşterii a altor naţionalităţi înăuntrul ţării, ca şi a celei başte.

Patru limbi importante sunt vorbite în Spania, care sunt limbi oficiale în anumite regiuni:

  • spaniola (castellano sau español), limbă oficială în întreaga Spanie.
  • catalana (català sau valencià) în Catalonia (Catalunya), Insulele Baleare (Illes Balears), şi părţi ale comunităţii autonome Valencia (València, unde limba este denumită valenciană).
  • basca (euskara) în Ţara bascilor (Euskadi), şi părţi din Navarra.
  • galiciana (galego) în Galicia (Galiza).

Catalana, galiciana şi castiliana, mai comun denumită "spaniolă", sunt descendente ale limbii latine şi au propriile lor dialecte; există de asemenea şi alte dialecte romanice, ca şi asturiana sau Bable în Asturias şi părţi din León, aragoneza în o parte din Aragón, şi araneza (o variantă gascono-occitană) în Val d'Aran la nord-vest de Catalonia. Spaniola vorbită în Americi este descendentă a dialectului spaniol vorbit în sud-vestul Spaniei.

Numărul imigranţilor în Spania a explodat în ultimii zece ani, ajungând de la 500.000 în 1996 la circa 4,5 milioane în 2008, la o populaţie de 45 de milioane. În această perioadă, ţara a cunoscut o creştere economică puternică.

Economie.

Economia capitalistă mixtă a Spaniei suportă un PIB care pe o bază per capita reprezintă 80% din cel al economiilor vest-europene. Guvernul său de centru-dreapta a lucrat cu succes pentru a câştiga aderarea la primul grup de ţări ce au lansat moneda unică europeană pe 1 ianuarie, 1999. Administraţia lui Jose Maria Aznar a continuat să advoce liberalizarea, privatisation, şi deregularea economiei şi a introdus unele reforme pentru taxe în final. Şomajul a scăzut vizibil sub administraţia lui Aznar, dar rămâne una din cele mai mari rate din Uniunea Europeană, la 13%. Guvernul încearcă să facă progrese viitoare în schimbarea legilor de munca şi reformare schemelor de pensie, care sunt cheia susţinerii atât a avansării economiei interne a Spaniei, cât şi a competitivităţii externe într-un mediu cu o monedă unică.




Republica Federală Germania ,
denumită colocvial Germania , este un stat în Europa Centrală. Face parte din organizaţii internaţionale importante precum Consiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea Vest-Europeană (1954), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973), OSCE şi din zona euro.

Geografia

Suprafaţa totală a teritoriului ţării este de 357.021 km², relieful fiind preponderent muntos.

Germania are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9 °C. Temperatura medie în ianuarie variază de la -6 °C până la +1 °C (în funcţie de localitate şi altitudinea ei), în timp ce temperatura medie a lunii iulie variază între 16 şi 20 °C. Precipitaţiile sunt mai mari în sud, unde se înregistrează 1.980 mm pe an, majoritatea sub formă de zăpadă.

Capitala Germaniei este Berlin.

Papi germani

În total au existat opt papi germani:

Guvernul şi politica de stat

Din punct de vedere constituţional Germania este o democraţie republicană federală. Forma de guvernământ este parlamentară, în care şeful guvernului = cancelarul este ales de către parlament (mai exact de către Bundestag) şi confirmat de către preşedintele statului. Deşi cancelarul deţine cele mai puternice competenţe politice, în ierarhia protocolară el se află abia pe locul 3, după preşedintele statului şi preşedintele Bundestag-ului.

Cancelarul este ales cu majoritate absolută de către Bundestag (prima cameră a parlamentului german, în traducere aproximativă "parlamentul federal") pe o perioada de 4 ani; el are dreptul de a numi şi elibera din funcţie pe miniştri, precum şi dreptul numit Richtlinienkompetenz, prin care formulează în linii mari sarcinile fiecărui ministru din cabinet. La rândul lor, membrii Bundestag-ului sunt aleşi de către cetăţeni la fiecare patru ani printr-un vot proporţional personalizat. La acest sistem de vot alegătorii dispun de 2 voturi, care pot fi date şi la partide diferite. Cu primul vot se hotărăşte după un sistem majoritar care anume candidat să reprezinte circumscripţia electorală respectivă în Bundestag (candidat ales direct); cu al doilea vot se alege, după un sistem proporţional, partidul dorit în Bundestag. Un candidat ales direct capătă în orice caz un loc în Bundestag, chiar şi atunci când aceasta duce la depăşirea numărului de locuri câştigate de partidul său.

A doua cameră a parlamentului german se numeşte Bundesrat (în traducere "sfatul federal") şi este formată din reprezentanţi ai celor 16 landuri federale.

Puterea judiciară are ca organ superior Bundesverfassungsgericht, care poate să dea ultima decizie peste toate actele legislative sau de administraţie.

Din 1998 şi pâna în iulie 2005 a fost la putere la nivelul Germaniei o coaliţie parlamentară aşa-numită Roşu-Verde, adică între Social-Democraţi (SPD) şi Verzi-Ecologişti (B90 / Die Grünen).

La 21 iulie 2005 preşedintele Horst Köhler a dizolvat parlamentul, ca urmare a votului de neîncredere pe care l-a primit cancelarul de atunci Gerhard Schröder (SPD) la 1 iulie în parlament.

Ca urmare, la 18 septembrie 2005 au avut loc alegeri federale anticipate, în urma cărora a venit la putere coaliţia guvernamentală "negru-roşu" dintre fracţiunile parlamentare CDU/CSU (creştini-democraţii) şi SPD.

La 23 mai 2009 preşedintele Horst Köhler a fost reales preşedinte pentru o perioadă de încă 5 ani.

Următoarele alegeri federale pentru Bundestag şi cancelar vor avea loc la 27 septembrie 2009.

Economia

Germania are cea mai mare economie naţională din Europa, a patra din lume ca PIB nominal, şi a cincea din lume în funcţie de paritatea puterii de cumpărare, conform datelor din 2008[7]. De la începuturile erei industriale, Germania a fost un lider, inovator şi beneficiar al unei economii din ce în ce mai globalizate. Germania este lider mondial în exporturi, exportând bunuri în valoare de 1,133 trilioane de dolari în 2006 (incluzând ţările din zona Euro), şi generează un surplus comercial de 165 de miliarde[8]. Sectorul servicii contribuie cu aproximativ 70% la PIBul total, sectorul industrie cu 29,1%, şi sectorul agricultură cu 0,9%. Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei, în special automobile, instalaţii mecanice, metalurgie şi bunuri chimicale[9]. Germania este cel mai mare producător de turbine de vânt şi tehnologia puterii solare din lume. Cele mai mari târguri şi congrese internaţionale de comerţ din fiecare an au loc în oraşe germane, cum ar fi Hanovra, Frankfurt şi Berlin[10].

În topul celor mai mari 500 de companii listate la bursă, top organizat în funcţie de veniturile companiilor, există 37 de companii cu sediul în Germania. În 2007, cele mai mari dintre acestea erau Daimler, Volkswagen, Allianz (compania cea mai profitabilă), Siemens, Deutsche Bank (a doua companie ca rentabilitate), E.ON., Deutsche Post, Deutsche Telekom, Metro, şi BASF[11]. Printre companiile cu cei mai mulţi angajaţi se numără Deutsche Post, Robert Bosch GmbH, şi Edeka[12]. Branduri renumite la scară mondială sunt Mercedes Benz, SAP, BMW, Adidas, Audi, Porsche, Volkswagen şi Nivea.[13]

Germania este o susţinătoare a integrării economice şi politice europene, iar politicile ei comerciale sunt din ce în ce mai mult determinate de acordurile dintre membrii Uniunii Europene şi de legislaţia europeană privind piaţa comună. Germania a adoptat moneda unică euro, iar politica ei monetară este stabilită de Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt. Chiar şi după reunificarea Germaniei, din 1990, nivelul de trai şi veniturile anuale au rămas sensibil mai mari în fosta Germanie de Vest[14]. Modernizarea şi integrarea economiei din estul Germaniei continuă să fie un proces de lungă durată, şi se prevede că acesta va dura până în 2019, transferurile anuale de la vest la est fiind de aproximativ 80 de miliarde de dolari. Rata şomajului a scăzut începând cu 2005, ajungând la cea mai scăzută cotă din ultimii 15 ani, 7,5%, în iunie 2008[15]. Acest procentaj variază de la 6,2% în fosta Germanie de Vest, la 12,7% în fosta Germanie de Est. Fostul guvern, al cancelarului Gerhard Schröder, a iniţiat o serie de reforme privind piaţa de muncă şi instituţiile legate de bunăstarea publică, în timp ce actualul guvern a adoptat o politică fiscală restrictivă, şi a redus numărul de locuri de muncă din sectorul public.


Cultura şi ştiinţa

Contribuţiile germane la cultura mondială sunt numeroase. Germania a fost locul de naştere al unor renumiţi compozitori precum Ludwig van Beethoven, Johann Sebastian Bach, Johannes Brahms şi Richard Wagner; poeţi precum Johann Wolfgang von Goethe şi Friedrich Schiller; filosofi ca Immanuel Kant, Georg Hegel, Karl Marx sau Friedrich Nietzsche; de asemenea, oameni de ştiinţă de calibrul lui Albert Einstein sau Max Planck.

O mică selecţie de aspecte culturale specifice: